Fără TOTDEAUNA sau sinonimele sale!!!
Cu siguranţă, cel puţin o dată-n viaţă, cu toţii ne-am spus că nu vom mai repeta cuvântul totdeauna, mereu, sau orice alt cuvânt ce are acelaşi sens. Şi sunt absolut sigură că cel puţin în jumătate din cazuri, acel totdeauna a însemnat doar o perioadă de timp. Aşa e în viaţă...şi nu vreau să zic întotdeauna pentru că nu e aşa mereu însă la cum văd eu acum viaţa, doar gri văd în faţa ochilor :(
O întâmplare recentă din viaţa mea mi-a readus aminte cât de mult urăsc cuvintele astea care te duc cu gândul la infinit. Am trecut printr-o prietenie mai apropiată cu cineva aflat la 699km de mine dar la 1mm de gândul meu. Şi prietenia asta s-a dus la plimbare cu barca. Dar asta e altă poveste...probabil, cândva, voi vorbi şi de legătura asta. Dar esenţa e că ne promiteam că mereu ne vom fi alături şi mereu ne vom, cică, iubi .. La naiba cu toată iubirea că se duse cum venise :-j .. Bun! Mi-am zis că e O.K. că e mai bine aşa pentru amândoi şi că aşa a fost să fie. În fond, chiar el mă întrebase-n seara aceea “still friends?good friends?”. Şi ce era să zic?!Că nu?! No way. Friends...friends, cu riscul de a mă aduce-n pragul unei decepţii. Ceea ce s-a şi întâmplat începând cu următoarele 5 minute. Dar a trecut şi asta. După aproximativ o săptămână am început să mănânc şi să dorm. Numai că acum eram schimbată. Apăruse R. în viaţa mea de ceva timp. De fapt, era de multă vreme aici dar eu nu am avut ochi pentru el fiindcă eram prea ocupată să te alint pe tine, bebele meu :o3.. Şi am dat-o-n dume cu el, cum îi place să spună. Dar eu nu făceam altceva decât să mă gândesc la tine. Am făcut asta până când mi s-a confirmat clar că sufletul tău nu mi-a aparţinut mie şi că B. este cea care te vrea şi cea pe care ai dorit-o tu mereu. Acela a fost momentul în care mi-am zis “NICIODATĂ PENTRU TOTDEAUNA!!!”... Ştiu că se spune că “niciodată să nu spui niciodată” dar trebuia să mă agăţ şi eu de ceva ca să trăiesc, nu mai puteam aşa. Şi nu mi se pare că exagerez. Chiar dacă am 16 ani, sufăr. Poate nu din dragoste, poate doar pentru că m-am ataşat de cine nu trebuia şi mă simt ca în copilărie când mi se lua jucăria preferată.
Dar această strategie a ţinut şi părea că merge de minune dar treburile între mine şi R. au început să ia o cu totul alt sens, devenea serios, poate mult prea serios. Mi-am zis că e imposibil şi nu i-am dat voie inimii să simtă mare lucru, doar strictul necesar cât să ies din impas. Ba chiar mai mult, într-o seară l-am oprit galant când mi-a spus că mereu vrea să rămân “micuţa” lui. L-am oprit şi când a dat startul unor planuri ce implicau o întâlnire pentru că da, era o altă relaţie la distanţă [ altă povestee ]. I-am explicat că nu vreau planuri, că m-am săturat de ele şi că e mai bine să lăsăm totul să vină de la sine. Şi atunci, DE CE MĂ SUPĂRĂ CĂ AZI NU AM VORBIT?! Da, ştiu, între timp au avut loc mai multe lucruri între noi. Dar tocmai aseară mi-ai spus că ţi prea mult la mine ca să mă pierzi, că nu ştii dacă te înţeleg dar tu asta simţi. Şi azi ce faci?! Îmi explici?!
Şi totuşi, fără tine nu pot. Că nu pot şi punct. Deşi simt că nu procedez tocmai corect dar îţi trimit un mesaj sec de noapte bună. Şi parcă ceva nu-mi dă pace. Noi mereu ne trimiteam zeci de mesaje înainte de culcare şi nici chiar când ne hotăram că e timpul pentru somn, nu ne potoleam până nu mai dădeam vreo 3 mesaje. Nu vreau să te supăr, daia îţi trimit mesaj. Bun. Am făcut-o şi pe asta. Aştept un răspuns dar totuşi mă prefac că nu-mi pasă şi totuşi, îmi pasăăă. Norocul tău, deşi mă cam doare-n cot, că eu deja mi-am făcut un scenariu-n cap, norocul tău e că ai avut o ceartă cu cineva apropiat şi ai şi muncit. Asta e scuza ta pe ziua de azi. O să văd eu dimineaţă ce voce ai şi atunci o să ştiu adevărul.
Şi acum zic iar, ADIO TOTDEAUNA !!!
Dar până când?! Oh..cât aş vrea să ştiu răspunsul. Sunt sigură că mâine o să mă-mpaci, sunt sigură că nu eşti nici primul dar nici ultimul care pleacă deşi spune că va fi aici mereu. Şi nu ştiu cum se face că fugim de acest TOTDEAUNA şi tot la el ajungem. Suntem răniţi, ni se calcă sufletul în picioare dar noi tot sperăm că într-o zi va fi PENTRU TOTDEAUNA! Triiist dar...adevărat
#
