Ce simt acum? Nu mai stiu .. stiu doar ca inima mea a ajuns sa fie precum bateria unui telefon , caruia i s-a pierdut incarcatorul .
Adica? Adica in loc de " battery low " in minte imi vin doar cuvintele " el nu mai e al tau " . Si ce sa fac? Ce sa fac daca nu gasesc nicaieri incarcatorul? L-a furat ea , cand mi-a furat visul , mi-a furat speranta .. ! :)
Sunt undeva pe muchie de cutit si incerc sa ma mentin puternica , in picioare si fara lacrimi in ochi . Dar pana cand , dar cum? .
Nu reusesc sa mai duc mult batalia asta cu gravitatia , totul parca ma doboara . Dar o sa vina si batalia suprema cand un simplu cuvant ( presimt ) ma va distruge definitiv .
Vreau doar , imi doresc , sa mai am puterea sa mai sper cateva clipe si sa am rabdarea sa treaca toate .. Vreau sa nu mai privesc in trecut si vreau sa uit de viitor . Aah , imi doresc sa ascund prezentul sub o foaie de hartie .. sa ramana acolo imprimat cum nu a fost niciodata . Sa imprim zambete , lacrimi , oameni . Sa imprim ce m-a facut odata fericita si sa recitesc/revad atunci cand nu am puterea sa mai zambesc :o3
Dar viata? Oare viata voi putea sa o imprim? ...
*